Un fel de nepasare , de lasa-ma sa te las .

Exista in viata oricarei persoane un moment in care nimic nu mai e important . Nu mai conteaza nimic, si lumea din jur , emotiile si sentimentele se diminueaza vazand cu ochii.

E momentul in care iti dai seama ca esti din nou gol in interior si ca nu-ti mai pasa de nimic .

Unde e iubirea in care credeai pana mai ieri ? 

Asta e momentul in care realizezi ca nu mai iubesti .

Da , realizez ca am din nou sufletul gol .Nu il astept cu nerabdare sa vina acasa si sa ma stranga in brate . Ba chiar mi-e frica de momentul ala . Nu mai tresar cand suna telefonul . Nu ma mai topesc dupa cuvinte frumoase . Nu mai plang de dor si nici nu-mi mai scot ghearele cand cineva il vorbeste de rau - stau si ascult pasiva gandindu-ma ca e vorba despre barbatul pe care il iubesc . Il iubesc ? 

Nu stiu . 

Cred ca am depins prea mult de el si credeam ca daca il pierd , o sa ma pierd pe mine . Confundam asta cu iubirea .

Dar de data asta , nu mi-am mai impus sa-l uit , am facut-o fara sa-mi dau seama .

Si e bine .