Vad lumea ca pe un haos total , parca totul e cu susu'n jos . Toti in jurul meu au un sens , au un scop in viata , au o viata . Dar eu ? Eu nu mai am nici un tel , nu imi mai doresc nimic , nu mai vreau sa vad pe nimeni nici sa aud de nimeni , iar cand sunt inconjurata de oamenii care odata imi erau dragi , nu mai simt nimic . Nu mai rad la glume , nu mai deschid subiecte , vorbesc atunci cand sunt intrebata , iar cand nu , tac .
Ma simt goala , dar in acelasi timp prea plina de tine . De amintirile cu tine . Ma rascolesc , ma fac sa tremur , sa vreau sa plang , sa tip , sa ma pierd si mai mult .
Sincer , daca asta e sa fie sfarsitu , abia astept sa pleci dracu mai repede , si sa ma lasi sa-mi vad de viata mea . Nu o sa fiu fericita , in nici un caz , dar cel putin nu o sa ma mai amarasc atat . Cel putin , peste un timp o sa incep din nou sa traiesc .
Sa imi gasesc pe cineva , care sa-mi fie aproape atunci cand simt nevoia sa fiu tinuta in brate . Fara dulcegarii , fara romantism , fara dimineti impreuna , fara iesiri nesfarsite la sucuri , fara plimbari mana de mana . Doar sa fie acolo cand am nevoie , sa ne futem si sa nu ne cerem explicatii unul altuia . Da , asta vreau . Am mai avut o data asa ceva , si a fost perfect . Nu tu dragoste , nu tu batai de cap . Fara explicatii , fara suferinta , fara dor . Doar placere si uneori sentimente de siguranta . Atat .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu