S-a gandit cateva clipe , inainte de a spune simplu :
- E ca o calamitate naturala.
- O calamitate naturala ? Viciul tatei ? Mi-am luat inima in dinti : Tot viciul ?
S-a gandit din nou si a spus cu fermitate :
-Tot .
- Nu inteleg .
- Pai vezi tu , poti vorbi despre pacat , viciu , imoralitate , dar , de fapt , toate astea nu inseamna mare lucru . Sint doar cuvinte . Vorbe goale pe care le rostesc preotii din amvon , a zis el , si toti cei care n-au cunoscut niciodata o ispita careia sa nu i se poata impotrivi . Nu vreau sa intelegi ca i-as lua in ras pe preoti sau pe cei cu suflete morale - fireste ca ne-am dori cu totii sa avem o viata curata si sa ne ducem apoi in Rai , dar uneori se intampla ceva ce e mai presus de tine , ca un fel de calamitate naturala , si nu-ti mai ramane altceva de facut decat sa traiesti cum poti mai bine .
- Inteleg , am zis eu . Vrei sa spui ca e ca un fel de boala incurabila , dar nemolipsitoare . Ceva ce nu poti controla .
- Ba poate ca unii reusesc sa se stapaneasca . Altii , insa , nu , o stiu prea bine . "
Mostenire blestemata - Susan Howatch
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu