joi, 2 august 2012

Amintiri , capitolul 1 ...

Daca tot sunt la capitolul " amintiri ", m-am gandit sa cotrobai putin prin niste foldere vechi din pc , si am gasit asta :d :
Atatea lucruri marunte . Atatea detalii care par nesemnificative . Iti amintesti totul . Cum a inceput , cum a evoluat ... dar nici acum , dupa atata timp nu poti sa-ti dai seama de ce s-a terminat . Cum a putut sa cutremure Universul tau , sa distruga fara pic de mila tot ce erai . Cum a putut sa uite tot ce s-a petrecut ... toate clipele in care te facea sa plangi de fericire . Si te mai uiti o data la pozele cu voi , in timp ce o lacrima ti se prelinge pe obraz . Nu poti sa iti dai seama cum o persoana poate sa cada intr-o asemenea stare .. sa cada pur si simplu in uitare . Acum il vezi pe strada cu altcineva , ii vezi ochii tristi si goi dar stii bine ca nu mai poti face nimic sa-i redai stralucirea aia de care iti e dor . Stii bine ca totul s-a sfarsit , ca regretele nu mai au nici un rost . Stii ca tu o sa continui asa , moarta in viata . Pentru ca asta face iubirea .. te omoara si apoi moare si ea !
A fost scrisa acum cativa ani , intr-o perioada foarte trista din viata mea ... Pe atunci credeam ca se terminase , dar sfarsitul nu era ici macar pe aproape  .
Oare cine sunt eu acum ? Nu mai stiu ... Viata mea era in palmele lui . Cand a plecat , a luat absolut tot : mi-a luat zambetul , mi-a luat sufletul , mi-a luat fericirea , mi-a luat viata . De ce ? Nici macar nu indraznesc sa intreb . Poate pentru ca eu i le-am daruit increzatoare , fara sa stiu ca intr-o zi va pleca si va uita sa ma invete sa uit . Pentru ca el stie foarte bine . Stie sa uite de azi pe maine clipele frumoase , si cele grele . El stie sa traiasca fara amintiri ... De ce nu m-a invatat si pe mine ? Atat imi doream inainte sa plece , sa ma invete cum sa traiesc fara el . Si uite-asa , am ramas singura si nefericita . Nefericita .. ce-i fericirea pana la urma ? Fericirea-i doar o iluzie , deoarece , mereu cand crezi ca esti fericit , se intampla ceva si fericirea iti e spulberata intr-o clipa , si iar esti pe punctul de a pica in prapastie . Asta-i fericirea , o iluzie . O iluzie delicioasa , dar care este usor spulberata . Pentru ca fericirea este mereu spulberata , asa cum visele sunt mereu distruse , si sperantele la fel .
Ciudat , ma gandeam ca timpul o sa ma schimbe , dar dupa atatia ani , inca imi sustin parerile ... fericirea e de scurta durata , iar sperantele si visele sunt distruse intotdeauna . 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu