" Te iubesc , dar nu mai avem nici un viitor impreuna ." Cuvintele astea nu o sa le uit niciodata . Atunci am inteles ca mi-am epuizat toate armele . Si ce razboinic adevarat lupta vreo'data fara arme ? Si am incetat . Am trecut pe partea cealalta a trotuarului si am privit cum iti refaceai viata . Cu lacrimile siroaie pe obraji , te priveam cu un zambet amar . Nici acum nu stiu daca ai bagat de seama si lacrimile . Tu ma vedeai toata un zambet . Inca te iubeam cu foc , dar nu ma apropiam de tine . Apoi am trecut la faza in care te uram atat de tare incat imi venea sa te sugrum cu mana mea cand veneai si comandai cafea cu doua lingurite de dragoste . Apoi am trecut la faza in care te evitam . Evitam orice contact cu tine , imi feream privirea din calea privirii tale . Mi se parea ca totusi nu am luptat suficient . Dar acum , cand ma uit in urma , nu stiu cum am putut sa suport atatea . In fine .. ce a fost , a fost .
Dar am realizat ca pentru iubire nu lupti . Nu tragi de ea cu unghiile si cu dintii , ca si cum ar fi o carpa . Iubire ti se ofera sau nu ; oferi sau nu . E atat de simplu . Trebuia sa inteleg asta de atunci , si m-as fi scutit pe mine de multe lacrimi , de rugaminti si de drumuri inutile spre .. spre ce ?
Spre Sinaia . Drumul ala nu o sa-l uit niciodata . Cum te-am asteptat singura in vila aia sinistra o noapte intreaga , si nu ai mai venit . Of , gurita , uneori te urasc atat de mult pe cat te iubeam atunci .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu