marți, 18 februarie 2014

De'asta o sa te iubesc pana la ultima suflare . Pana in ziua cand o sa mor .
Pentru ca ai fost acolo . Intotdeauna . Mai mult decat oricine altcineva . Ai fost acolo  si mi-ai dat putere sa lupt , sa trec peste . Ai fost acolo cand am facut cunostiinta cu moartea  . Poate ca daca nu erai  acolo , deveneam prietene bune . Ai fost acolo cand simteam ca o sa ajung la nebuni .. cand nu mai stiam ce fac si plangeam pana ma lua cu sughituri . Ai fost acolo cand tot ce imi doream era sa fi murit in nenorocita aia de noapte .

Nimeni nu stie . Toti cred ca am trecut peste cu zambetul pe buze , ca am fost puternica . Dar nimeni nu stie ca tu erai puterea mea . Nimeni nu stie cat te luptai noapte de nopte cu umbrele din cosmarul meu , nimeni nu stie cat te luptai cu mine , sau cat ma luptam eu cu mine insami .

Vorbeam cu mama in seara asta , si imi spunea ca e mandra de mine , de curajul meu si de faptul ca am luptat si m-am ridicat . Mi-a stat pe limba sa-i spun ca tu ai fost curajosul , si tu ai luptat in locul meu . Dar in noaptea aia ti-am promis ca o sa pastrez secretul . Macar promisiunea asta am respectat-o si eu .

De asta te iubesc , si tot de asta o sa te iubesc pana in ziua in care umbrele mele or sa ma ia cu ele .


miercuri, 12 februarie 2014

Pacatul .. dulce-acrisor .

Am facut-o pentru mine . Ca sa-mi dovedesc mie insami ca pot . Ca nu conteaza . Ca am nevoie , la fel ca oricare alta femeie de pe fata Pamantului . Am facut-o sa vad daca viata chiar merge inainte . Sa vad cum ar fi daca ...

Dar nu . Nu merge asa . Am putut , a fost usor . Nerabdare . Patima . Haos . Un an intreg a trecut prin fata mea in 5 minute . Asta m-a fcut sa-mi dau seama ca e o nebunie de moment . Ca pot , dar nu vreau defapt . Ca nu conteaza ce e acum , conteaza ce a fost . Ca am nevoie , dar am nevoie de tine , nu de un oarecare el intr-un oarecare pat dintr-o oarecare mansarda . Da , viata chiar merge inainte , dar in ceata . Cum ar fi daca .. ? Daca ar fi un altul in patul meu , in viata mea , in bratele mele si in inima mea .

Dar e imposibil . Am inceput cu " in patul meu " dar el parca nu facea parte din decor . Il deranja lumina de la veioza si rafturile de deasupra pline de carti si lumanari . Si-a aruncat camasa in partea cealalta a camerei , nerabdator si usor nervos ca si cum locul lui nu ar fi acolo . Si nu era .
"In viata mea " , a fost prea putin . Nici acolo nu ii era locul .Viata mea era prea complicata . Eu eram ravasita , iar lui , in afara patului , ii placea ordinea . In viata mea era prea mul haos , si nu a ramas .
Bratele mele nu emanau caldura de demult . Parca nu-si gasea locul nici in bratele mele , si se tot foia .
In inima mea nu a apucat sa intre . Nu e loc . Parca nu mai e loc in inima mea , pentru nimeni .



Cred ca atunci cand ai plecat , ai pus un lacat pe portile inimii mele . Nu pot sa le deschid pentru nimeni .
Doar tu esti acolo , stapan . Tu tai si tu spanzuri .
Doar ochii tai verzi-aurii ma mai lumineaza uneori , cand te uiti in ochii mei turcoaz si-mi spui ca sunt unica .

Camasa ta dadea bine pe spatarul scaunului de la masuta . Stateai la mine in pat si la mine in brate , de parca acolo iti era locul , de parca acolo prinsesei radacini . De parca aia era singura lume pe care o vedeai si in care iti doreai sa te afli .


In inima mea , ai prins radacini adanci , fara indoiala .